Carcinomul cu celule Merkel

Carcinomul cu celule Merkel (CCM) este o formă rară și agresivă de cancer de piele. În Europa este raportată o rata a incidenței de 0,59 cazuri la 100 000 de persoane si este un cancer diagnosticat în principal după vârsta de 50 de ani.

Leziunea este asimptomatică, cu extindere rapidă si este mai frecventă la pacientii imunodeprimați. Acest tip de cancer cutanat poate fi indus de un polyomavirus sau de expunerea la razele UV.

Aspect clinic 

Carcinomul cu celule Merkel apare de obicei sub formă de nodul de culoare roșie sau violacee. Pentru examenul histopatologic este necesară realizarea unei biopsii tumorale. Odată ce diagnosticul de CCM este confirmat, trebuie investigată prezența metastazelor limfogene și la distanță.

CCM-urile sunt clasificate în 4 stadii: Stadiul 0 (in situ); Stadiul I (boală localizată, leziune primară <2 cm); Stadiul II (boală localizată, leziune primară>2 cm); Stadiul III (metastaze ganglionare) și Stadiul IV (metastaze la distanță).

Localizare

Carcinomul cu celule Merkel se găsește la nivelul zonelor expuse la soare, în principal capul (40%), urmat de membre (extremități superioare și inferioare, respectiv 23% și 15%), dar toate părțile corpului pot fi afectate.

Evoluție

Carcinomul cu celule Merkel trebuie depistat precoce. Integritatea sistemului imunitar este crucială în dezvoltarea CCM. Pentru pacienții imunodeprimați s-a demonstrat atât o incidență crescută, cât și un tratament cu prognostic nefavorabil.

Tratamentul pacienților cu CCM depinde de stadiul bolii la prezentare, de implicarea ganglionilor limfatici și de comorbiditățile specifice. Important este ca orice intervenție să fie discutată cu un consiliu multidisciplinar tumoral. Excizia cu margini de siguranță (1-2cm) este recomandată pentru a evita recidiva și este tratamentul preferat pentru pacienții cu boală locală. Radioterapia poate fi utilizată pentru a completa sau înlocui intervenția chirurgicală și pentru a reduce probabilitatea de recidivă și pentru a îmbunătăți supraviețuirea globală. Chimioterapia poate fi utilizată, dar noile imunoterapii de „inhibare a punctelor de control” sunt opțiunile preferate în detrimentul chimioterapiei.